De treci Vama ajungi in oraselul acesta in care se petrece un concert dublu. Genial este ca au umplut pauzele tot cu muzica. Trupele sunt fantastice toate, astfel ca nu ai timp nici sa bei o bere, muzica iti taie rasuflarea. Ai lor sunt excelenti, ii servim topindu-ne langa scena, dar si ai nostri sunt buni : Survolaj, reinventati dar tot poetici ca acum vreo 15 ani, Persona, o muzica nesofisticata dar placuta, The Others, cu solisti interesanti ,The Amsterdams, nu am stat la ei dar am auzit numai lucruri bune , si Byron. Si acum regret nespus ca nu am reusit la vremea respectiv sa-l pot impune pe Dan Byron in trupa Floare Albastra. Tavitian a tinut sa nu mai fie spectaculos ca la Garana, dar stilul sau personal ne-a incatat cu cateva povesti miraculoase, spuse cu intimitate si deseori surprinzatoare. Recunosc ca am venit pentru Ponty, pentru ca l-am ratat la Timisoara, si bineteles nu m-a dezamagit, nici nu ar avea cum, este un clasic in viata. Acompaniamentul lui Jean Luc m-a entuziasmat in plus, cu un Ronaldinho mereu surazator la bas si un D'Artagnan seducator pe tobe. Cele mai apaudate trupe la festivalul asta au fost cele care au creat spectacolul total, atat muzical cat si scenic, aducand multa energie in fata publicului. Kultur Shock au cu prisosinta energie balcanica si un frontman agresiv, iar Apocalyptica au reusit, desi doar cu cover-uri, sa reinventeze un show metalic, bazat pe contrastul inspirat violoncel-metal.
Acum va las sa va delectati cu o bijuterie din colectia Jean Luc Ponty :
Se afișează postările cu eticheta jazz. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jazz. Afișați toate postările
sâmbătă, 23 august 2008
marți, 22 iulie 2008
Garana 2008 - Festivalul basistilor
Garana a devenit un fenomen pe care probabil nici organizatorii nu-l prevedeau si acum devine din ce in ce mai greu de stapanit. An de an numarul pelerinilor veniti aici se dubleaza. Succesul de public a adus inevitabil si dezvoltarea afacerii locale si probabil va atrage si mai multi investitori.
Succesul acestui fenomen provine din combinatia intre ambianta feerica a acestei zone montane si numele mari ale jazzului venite aici. Unele nume atrase posibil si datorita ineditului acestei locatii. La toate astea se adauga mirosurile imbietoare din toate preparatele culinare pe gustul romanilor, care te invaluie pe tot parcursul serii si-ti trag nasul si papilele ,sa le savurezi.
Asadar, insemnat cu bratara rosie pe mana purced spre Poiana Lupului care devine din ce in ce mai neincapatoare.
Anul acesta a fost pentru mine cu atat mai seducator fiind un festival dominat de basisti, tinand cont ca si eu am fost candva basist.
Istoria acestei editii a inceput cu o mare legenda a basului, Miroslav Vitous, intemeietorul trupei mele favorite, Weather Report. Din pacate am ajuns la sfarsitul recitalului si nu pot spune mai multe.
Prima seara a fost dominata insa de contrabasistul Lars Danielsson care ne-a oferit clipe magice de improvizatie pe piese bine conturate ,acompaniat de un pianist cu un talent fantastic, Leszek Mozdzer.
Ploaia ne-a gonit de la ultimul recital al serii, The Lithuanian Jazz Trio.
Am ajuns in camera pensiunii uzi pana la piele dar inca urmariti de farmecul contrabasului lui Lars.
In a doua seara trupa condamnata sa faca incalzirea a fost Jaroslaw Smietana Quartet din Polonia.
A urmat recitalul de senzatie al ungurilor de la Djabe impreuna cu invitatul lor Steve Hackett un chitarist unic in conceptie. Liderul si compozitorul trupei fiind un basist cu o imaginatie remarcabila, Tamas Barabas.
Seara a fost desavarsita de poate cel mai bun recital al festivalului, cel al trupei celui mai bun basist al momentului, Victor Wooten. Un spectacol care a avut tot ce ti-ai putea dori : tehnica desavarsita, show, creatie, lirism, comunicare. Apogeul intregului festival.
Seara o incheie tirziu in noapte cei de la Nightloosers, dar epuizat fiind de recitalurile anterioare am fost nevoit sa ma retrag.
A treia seara este deschisa de veteranul Charles LLoyd in duet cu Jason Moran dar ritmurile jazzului clasic nu au facut mai mult decat sa pregateasca cea ce va urma.
Urmeaza showul unui basist de un mare rafinament si cu o tehnica speciala, Dominique Di Piazza, care a incantat sufletele spectatorilor si care in marinimia sa a acceptat acompaniamentul a doi instrumentisti romani tineri dar promitatori.
Un spectacol cu adevarat deosebit a adus pe scena Harry Tavitian si grupul sau Orient Express. Muzica sa improvizatorica a dezvaluit un Balcanism dus inspre extrema sa orientala. Orientalismul a fost dus intr-o directie apoteotica de grupul mare de instrumentisti de valoare dar si de regia speciala pe care a impus-o liderul. Showul a stralucit si prin creatie si prin interpretare si prin mesajul trimis inspre public. Modul balcanic de abordare a iesit in evidenta si prin depasirea cu mult a timpului de stat pe scena ,cu toata disperarea organizatorilor si a celui care urma, Mike Stern. Iata o prezentare a grupului :
Recitalul lui Mike Stern, chitaristul-vedeta, impreuna cu grupul YellowJackets se dorea sa fie cel mai bun, dupa modul insinuant prin care si-au facut remarcata prezenta. Insa dincolo de tehnica desavarsita a instrumentistilor, cel putin mie personal nu au reusit sa-mi transmita nimic. Am asistat doar la o lectie de "carnati" executati pe grifuri si piese fara nici o stralucire.
Ori , cel putin pentru mine, jazzul nu este doar o etalare de tehnici remarcabile desi e perfomat doar de instrumentisti bine pregatiti ci este o exprimare de sentimente in formule muzicale care ocolesc comunul si sunete care dezvaluie momente spontane nascute din improvizatia sincera a artistului.
Succesul acestui fenomen provine din combinatia intre ambianta feerica a acestei zone montane si numele mari ale jazzului venite aici. Unele nume atrase posibil si datorita ineditului acestei locatii. La toate astea se adauga mirosurile imbietoare din toate preparatele culinare pe gustul romanilor, care te invaluie pe tot parcursul serii si-ti trag nasul si papilele ,sa le savurezi.
Asadar, insemnat cu bratara rosie pe mana purced spre Poiana Lupului care devine din ce in ce mai neincapatoare.
Anul acesta a fost pentru mine cu atat mai seducator fiind un festival dominat de basisti, tinand cont ca si eu am fost candva basist.
Istoria acestei editii a inceput cu o mare legenda a basului, Miroslav Vitous, intemeietorul trupei mele favorite, Weather Report. Din pacate am ajuns la sfarsitul recitalului si nu pot spune mai multe.
Prima seara a fost dominata insa de contrabasistul Lars Danielsson care ne-a oferit clipe magice de improvizatie pe piese bine conturate ,acompaniat de un pianist cu un talent fantastic, Leszek Mozdzer.
Ploaia ne-a gonit de la ultimul recital al serii, The Lithuanian Jazz Trio.
Am ajuns in camera pensiunii uzi pana la piele dar inca urmariti de farmecul contrabasului lui Lars.
In a doua seara trupa condamnata sa faca incalzirea a fost Jaroslaw Smietana Quartet din Polonia.
A urmat recitalul de senzatie al ungurilor de la Djabe impreuna cu invitatul lor Steve Hackett un chitarist unic in conceptie. Liderul si compozitorul trupei fiind un basist cu o imaginatie remarcabila, Tamas Barabas.
Seara a fost desavarsita de poate cel mai bun recital al festivalului, cel al trupei celui mai bun basist al momentului, Victor Wooten. Un spectacol care a avut tot ce ti-ai putea dori : tehnica desavarsita, show, creatie, lirism, comunicare. Apogeul intregului festival.
Seara o incheie tirziu in noapte cei de la Nightloosers, dar epuizat fiind de recitalurile anterioare am fost nevoit sa ma retrag.
A treia seara este deschisa de veteranul Charles LLoyd in duet cu Jason Moran dar ritmurile jazzului clasic nu au facut mai mult decat sa pregateasca cea ce va urma.
Urmeaza showul unui basist de un mare rafinament si cu o tehnica speciala, Dominique Di Piazza, care a incantat sufletele spectatorilor si care in marinimia sa a acceptat acompaniamentul a doi instrumentisti romani tineri dar promitatori.
Un spectacol cu adevarat deosebit a adus pe scena Harry Tavitian si grupul sau Orient Express. Muzica sa improvizatorica a dezvaluit un Balcanism dus inspre extrema sa orientala. Orientalismul a fost dus intr-o directie apoteotica de grupul mare de instrumentisti de valoare dar si de regia speciala pe care a impus-o liderul. Showul a stralucit si prin creatie si prin interpretare si prin mesajul trimis inspre public. Modul balcanic de abordare a iesit in evidenta si prin depasirea cu mult a timpului de stat pe scena ,cu toata disperarea organizatorilor si a celui care urma, Mike Stern. Iata o prezentare a grupului :
Recitalul lui Mike Stern, chitaristul-vedeta, impreuna cu grupul YellowJackets se dorea sa fie cel mai bun, dupa modul insinuant prin care si-au facut remarcata prezenta. Insa dincolo de tehnica desavarsita a instrumentistilor, cel putin mie personal nu au reusit sa-mi transmita nimic. Am asistat doar la o lectie de "carnati" executati pe grifuri si piese fara nici o stralucire.
Ori , cel putin pentru mine, jazzul nu este doar o etalare de tehnici remarcabile desi e perfomat doar de instrumentisti bine pregatiti ci este o exprimare de sentimente in formule muzicale care ocolesc comunul si sunete care dezvaluie momente spontane nascute din improvizatia sincera a artistului.
duminică, 18 mai 2008
McLaughlin in Romania
E minunat cand ai ocazia sa vezi pe viu pe cineva care a facut istoria muzicii. Cu atat mai mult cu cat muzica acestuia e vie, neofilita.
A fost o senzatie fericita sa stau in sala sa ma uit la un mosneag cu plete albe cum transforma chitara intr-o vibratie continua.
Iar baietii din trupa sa au stralucit pe masura maestrului lor.
A fost o senzatie fericita sa stau in sala sa ma uit la un mosneag cu plete albe cum transforma chitara intr-o vibratie continua.
Iar baietii din trupa sa au stralucit pe masura maestrului lor.
vineri, 4 aprilie 2008
Necunoscuti ,dar interesanti
Cand gasesc o trupa necunoscuta care suna bine am o imensa satisfactie. Piesa de mai jos, Dreams, a trupei Jazzam , m-a sedus de la prima auditie ceea ce nu poate fi ceva obisnuit. Am doar un regret, ca nu este completa, dar vi-o prezint pentru stilul aerisit, melodios ,chiar dansant dupa cum veti vedea. Basul, favoritul meu, sustine atat de bine atmosfera creata.
sâmbătă, 29 martie 2008
Jazzul nu e accesibil
Eu am considerat tot timpul jazzul ca pe o muzica de lux. Nu in sensul financiar ,adica ca ar fi prea scump. Ba chiar consider ca in jazz creatorii nu sunt rasplatiti pe cat ar merita. Consider ca e o muzica de lux pentru ca e rara. Muzicienii de jazz se nasc greu. Muzica lor o gasesti rar, traieste oarecum mai mult in underground.
Ca desavarsire a simbolului inaccesabilitatii jazzului a aparut Garana.
O bucata de rai s-a desprins si a devenit Capitala jazzului din Romania. Undeva pierduta in muntii Semenicului, Garana cere mult efort pentru a fi cunoscuta. E o parabola perfecta a jazzului. Drumul spinos si periculos pana la poiana insorita a scenei festivalului este un adevarat pelerinaj al initierii. Garana e inaccesibila precum este si jazzul, inspirata alegerea acestui loc. pentru ca tot efortul se merita cu prisosinta in final. Garana te rasfata cu atatea sentimente feerice precum un jazz de cea mai buna calitate precum e cel care te asteapta la festivalul organizat acolo. Anul asta a 12-a editie va avea loc in mijlocul verii, adica intre 18-20 iulie. In Poiana Lupului vor veni nume de mare anvergura ale jazzului mondial:
* Djabe (Ungaria) - cel mai important grup de jazz rock din Ungaria
* Miroslav Vitous and The Mediteranian Meeting - noul grup al celebrului membru fondator al grupului Weather Report.
* Yellow Jackets feat. Mike Stern – unul dintre cei mai valorosi ghitaristi ai lumii alaturi de legendarul grup de jazz rock
* Victor Wooten Grup - unul din cei mai valorosi basisti din toate timpurile, cunoscut din grupul Bela Fleck and the Flecktones
* Lars Danielson (Suedia) - unul din cei mai importanti basisti europeni
* Charles Lloyd (SUA) – muzician de legenda, unul dintre cei mai importanti ai jazzului din toate timpurile, unul din marii artisti ai lumii.
* Harry Tavitian and The Orient Expres - cel mai bun proiect romanesc al ultimilor ani, de aceasta data cu un important aport international
* Dan Ionescu (Canada) - reprezentant al diasporei, cel mai bun chitarist de jazz pe care l-a produs Romania.
Vor mai sustine recitaluri grupuri din Romania, Lituania, Polonia, Germania si Olanda.
Tot atatea motive ca sa nu ratezi prezenta acolo.
Iata o secventa din impresionantul recital de anul trecut al lui Jan Garbarek :
Ca desavarsire a simbolului inaccesabilitatii jazzului a aparut Garana.
O bucata de rai s-a desprins si a devenit Capitala jazzului din Romania. Undeva pierduta in muntii Semenicului, Garana cere mult efort pentru a fi cunoscuta. E o parabola perfecta a jazzului. Drumul spinos si periculos pana la poiana insorita a scenei festivalului este un adevarat pelerinaj al initierii. Garana e inaccesibila precum este si jazzul, inspirata alegerea acestui loc. pentru ca tot efortul se merita cu prisosinta in final. Garana te rasfata cu atatea sentimente feerice precum un jazz de cea mai buna calitate precum e cel care te asteapta la festivalul organizat acolo. Anul asta a 12-a editie va avea loc in mijlocul verii, adica intre 18-20 iulie. In Poiana Lupului vor veni nume de mare anvergura ale jazzului mondial:
* Djabe (Ungaria) - cel mai important grup de jazz rock din Ungaria
* Miroslav Vitous and The Mediteranian Meeting - noul grup al celebrului membru fondator al grupului Weather Report.
* Yellow Jackets feat. Mike Stern – unul dintre cei mai valorosi ghitaristi ai lumii alaturi de legendarul grup de jazz rock
* Victor Wooten Grup - unul din cei mai valorosi basisti din toate timpurile, cunoscut din grupul Bela Fleck and the Flecktones
* Lars Danielson (Suedia) - unul din cei mai importanti basisti europeni
* Charles Lloyd (SUA) – muzician de legenda, unul dintre cei mai importanti ai jazzului din toate timpurile, unul din marii artisti ai lumii.
* Harry Tavitian and The Orient Expres - cel mai bun proiect romanesc al ultimilor ani, de aceasta data cu un important aport international
* Dan Ionescu (Canada) - reprezentant al diasporei, cel mai bun chitarist de jazz pe care l-a produs Romania.
Vor mai sustine recitaluri grupuri din Romania, Lituania, Polonia, Germania si Olanda.
Tot atatea motive ca sa nu ratezi prezenta acolo.
Iata o secventa din impresionantul recital de anul trecut al lui Jan Garbarek :
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
