Pe plaja ,in Grecia

Urmand obiceiul romanilor de la o vreme incoace, am plecat si eu pe alte meleaguri pentru a gasi vacanta ideala la mare.
Pentru ca am plecat intr-un grup alegerea majoritara a fost in Grecia ,pe malul vestic al bratului Sytonia al Halkidiki-ului, in statiunea Neos Marmaras, bungalourile de la Miramare.

Pentru ca pana acum am frecventat mai mult 2 Mai-ul de la noi o sa fac o paralela intre acestea doua .
Deosebiri in Grecia fata de Romania:
-pe plaja din Grecia soarele apune in mare ceea ce mi s-a parut splendid ,in fiecare seara avand un spectacol superb, iar terasa camerei era asezata perfect astfel incat dimineata vedeam soarele rasarind din munte iar seara apusuri emotionante. La marea noastra e mai greu ,trebuie sa te scoli foarte dimineata sa prinzi un rasarit din mare.


-apa e de o claritate incredibila, vezi fundul apei pana mult in larg, si vezi chiar pestisorii cum zburda pe langa picioarele tale
-valuri nu sunt decat foarte rar si neinsemnate, parca esti intr-o piscina infinita, valurile de la Marea neagra sunt mult mai distractive.
-nu exista nisip, nici in apa nici pe plaja, decat in cateva locuri si acela mi se pare pus artificial pentru ca te afunzi mult in el. Asta e un disconfort ingrozitor dar pe seama lui s-a dezvoltat un comert prosper cu niste incaltaminte de intrat in apa, gen "gumarii" cum erau la noi odata, la preturi intre 7 si 10 Euro si care rezistau fix o saptamana. Dar macar mai atenuau din bataturile care ti le oferea intratul cu picioarele in apa.

-apa este mult mai sarata, te ustura pielea de cata sare ramane pe ea
-plaja este foarte aproape, iesi din curtea hotelui, treci un drum ingust si gata esti pe plaja. Plaja este ingusta, abia incap 2 sezloange puse cap la cap.
-nu am vazut in cele 2 saptamani alge aduse de mare sau alte mizerii si oricum curatenia este intretinuta in permanenta
-hotelul iti asigura gratuit sezlong si umbrela
-cazarea si serviciile sunt de exceptie, am avut o camera dotata surprinzator de bine la un pret in care in Romania gasesti doar o camera inghesuita, cu igrasie. Plus ca am avut chicineta, adica o mini bucatarie dotata complet, baie proprie si aer conditionat gratuit, iar apa era calda la orice ora din zi.
-distanta pana in Grecia este dubla decat cea pana la 2 Mai si autostrazi doar in Grecia si o portiune din Bulgaria. Drum obositor si mai platesti si taxe pe la bulgari si romani.
Asemanari :
-esti si aici inconjurat in majoritate de romani, am auzit in jurul meu vorbindu-se mai mult romaneste decat greceste
-ca si in 2 Mai si aici localnici nu vorbesc decat 2 limbi, cea nationala si...rusa, desi cred ca nu erau lipoveni. Destul de greu sa te intelegi cu ei.
-preturile in magazine nu sunt mult diferite de cele de la noi si in Grecia gasesti multe supermarketuri cu orice doresti, iar camionete cu fructe trec frecvent ca sa cumperi direct pe plaja.
-toata faleza e plina de mici terase unde poti servi mancaruri traditionale sau bauturi reci

Garana 2008 - Festivalul basistilor

Garana a devenit un fenomen pe care probabil nici organizatorii nu-l prevedeau si acum devine din ce in ce mai greu de stapanit. An de an numarul pelerinilor veniti aici se dubleaza. Succesul de public a adus inevitabil si dezvoltarea afacerii locale si probabil va atrage si mai multi investitori.
Succesul acestui fenomen provine din combinatia intre ambianta feerica a acestei zone montane si numele mari ale jazzului venite aici. Unele nume atrase posibil si datorita ineditului acestei locatii. La toate astea se adauga mirosurile imbietoare din toate preparatele culinare pe gustul romanilor, care te invaluie pe tot parcursul serii si-ti trag nasul si papilele ,sa le savurezi.
Asadar, insemnat cu bratara rosie pe mana purced spre Poiana Lupului care devine din ce in ce mai neincapatoare.
Anul acesta a fost pentru mine cu atat mai seducator fiind un festival dominat de basisti, tinand cont ca si eu am fost candva basist.
Istoria acestei editii a inceput cu o mare legenda a basului, Miroslav Vitous, intemeietorul trupei mele favorite, Weather Report. Din pacate am ajuns la sfarsitul recitalului si nu pot spune mai multe.
Prima seara a fost dominata insa de contrabasistul Lars Danielsson care ne-a oferit clipe magice de improvizatie pe piese bine conturate ,acompaniat de un pianist cu un talent fantastic, Leszek Mozdzer.

Ploaia ne-a gonit de la ultimul recital al serii, The Lithuanian Jazz Trio.
Am ajuns in camera pensiunii uzi pana la piele dar inca urmariti de farmecul contrabasului lui Lars.
In a doua seara trupa condamnata sa faca incalzirea a fost Jaroslaw Smietana Quartet din Polonia.
A urmat recitalul de senzatie al ungurilor de la Djabe impreuna cu invitatul lor Steve Hackett un chitarist unic in conceptie. Liderul si compozitorul trupei fiind un basist cu o imaginatie remarcabila, Tamas Barabas.
Seara a fost desavarsita de poate cel mai bun recital al festivalului, cel al trupei celui mai bun basist al momentului, Victor Wooten. Un spectacol care a avut tot ce ti-ai putea dori : tehnica desavarsita, show, creatie, lirism, comunicare. Apogeul intregului festival.
Seara o incheie tirziu in noapte cei de la Nightloosers, dar epuizat fiind de recitalurile anterioare am fost nevoit sa ma retrag.
A treia seara este deschisa de veteranul Charles LLoyd in duet cu Jason Moran dar ritmurile jazzului clasic nu au facut mai mult decat sa pregateasca cea ce va urma.
Urmeaza showul unui basist de un mare rafinament si cu o tehnica speciala, Dominique Di Piazza, care a incantat sufletele spectatorilor si care in marinimia sa a acceptat acompaniamentul a doi instrumentisti romani tineri dar promitatori.

Un spectacol cu adevarat deosebit a adus pe scena Harry Tavitian si grupul sau Orient Express. Muzica sa improvizatorica a dezvaluit un Balcanism dus inspre extrema sa orientala. Orientalismul a fost dus intr-o directie apoteotica de grupul mare de instrumentisti de valoare dar si de regia speciala pe care a impus-o liderul. Showul a stralucit si prin creatie si prin interpretare si prin mesajul trimis inspre public. Modul balcanic de abordare a iesit in evidenta si prin depasirea cu mult a timpului de stat pe scena ,cu toata disperarea organizatorilor si a celui care urma, Mike Stern. Iata o prezentare a grupului :

Recitalul lui Mike Stern, chitaristul-vedeta, impreuna cu grupul YellowJackets se dorea sa fie cel mai bun, dupa modul insinuant prin care si-au facut remarcata prezenta. Insa dincolo de tehnica desavarsita a instrumentistilor, cel putin mie personal nu au reusit sa-mi transmita nimic. Am asistat doar la o lectie de "carnati" executati pe grifuri si piese fara nici o stralucire.
Ori , cel putin pentru mine, jazzul nu este doar o etalare de tehnici remarcabile desi e perfomat doar de instrumentisti bine pregatiti ci este o exprimare de sentimente in formule muzicale care ocolesc comunul si sunete care dezvaluie momente spontane nascute din improvizatia sincera a artistului.