Rememorarea Revolutiei Romane

Desi incepe sa-mi fie tot mai necunoscut adolescentul care s-a transformat in adultul de acum, un moment a ramas bine intiparit in amprenta existentei mele si acesta a fost marcat de zilele Revolutiei din 89.
In urma acelor evenimente am ramas totusi cu atatea intrebari nelamurite.
Poate ca memoria imi joaca feste dar primele amintiri legate de acea perioada se leaga de un zvon pe care mult mai tirziu l-am bagat in seama.
Eram prea tanar ca sa fiu suficient de interesat si preocupat sa ascult Europa Libera, dar nu cu mult inainte de evenimentele din decembrie colegii discutau despre o emisiune la acel post de radio si un anume personaj care era pregatit, parca pe la Moscova, sa il inlocuiasca pe Ceausescu.
Acel personaj se numea Iliescu.
Despre ce se intampla la Timisoara sincer prea putin se stia si discuta, in timp ce actiunea se derula deja acolo.
Primul mesaj suspect si care ne va afecta direct a fost aba in 21 decembrie.
La prima ora mesajul initial in fabrica a fost ca toti membrii de partid trebuiau sa se deplaseze la un miting la Comitetul Central, dar o schimbare neprevazuta a facut ca , nu se stie la ordinul cui, sa se schimbe aceasta decizie si sa fie chemati la adunarea ceruta de Ceausescu oricine dorea.
Fiindca nu eram interesat de aceasta adunare eu personal am refuzat sa particip. Mai tarziu aveam sa aflu ca in zona unde se declansase revolta in miezul acelei adunari era si grupul plecat de la noi din fabrica, din Turbomecanica.
Ma intreb daca ar fi fost altfel , daca nu se schimba ordinul de la prima ora, ce s-ar fi intamplat ? Sa fi fost premedidat acel ordin nou ?
Momentul declansarii acelei revolte in mijlocul adunarii organizate de Ceausescu stiu insa sigur ca am prins-o in direct urmarind televizorul.
Binenteles de la TV nu am priceput mare lucru desi a fost un adevarat soc intreruperea brusca a emisiunii si am fost intrigati cu toti despre ce s-a intamplat acolo. Abia spre seara au inceput zvonurile despre ce se intampla la Universitate, dar zvonuri destul de neclare.
Curiozitatea sau nu stiu ce altceva m-a impins sa plec si eu spre acea zona . In acest scop am luat metroul si am vrut sa cobor la Piata Unirii pentru ca de acolo sa ajung pe jos la Universitate.
Era in jur de ora 9 seara.
Socul maxim a fost cand la iesirea de la metrou am fost intampinat de militieni, care nu mi-au permis sa ies din gura metroului si a trebuit sa ma intorc acasa.
Inca nu intelegem exact ce se intampla, nu aveam imaginea corecta cred despre evenimentele care aveau deja loc in zona Universitatii.
Nelinistea insa parca vuia in aer.
Inca confuz m-am dus dimineata la serviciu.
Aici insa discutiile erau aprinse la maxim si se organiza deja plecarea in mars catre Piata Universitatii.
Disecand acum momentul am simtit totusi ca cineva coordona din umbra aceasta actiune. Se spunea clar, poate ca sa ne si incurajeze, ca din toate fabricile se pregatesc oamenii sa plece spre Universitate, de fapt nu spre Universitate ci mai degraba spre Comitetul Central al PCR ca sa-l dam jos pe Ceausescu.
Astfel s-a format un grup destul de mare si incurajator de manifestanti la care m-am alaturat cu entuziasm.
Simteam ca emotia atinge cote fantastice. De fapt incepusem sa inteleg ce se intampla. Si simteam cum rabufnesc din mine toate nemultumirile acumulate.
Cu cat avansam pe drum cu atat parca ma cuprindea o fericire nemarginita. Mi se parea ca traiesc o minune. Incurajarile trimise de la unele balcoane ale blocurilor pe langa care treceam, carnete de partid aruncate peste geam sau cartile comuniste aproape ca ma faceau sa ignor total reticenta unor cetati de pe drum.
Momentul de cumpana, care parea sa intoarca situatia la 180 de grade s-a intamplat la Pasajul Lujerului, cand au aparut in fata noastra tancurile.
In acel moment am inceput sa realizam inconstienta noastra. Recunosc ca panica ne-a incercat si multi au ales sa se retraga din grupul format.
Intre timp insa din urma veneu si alte grupuri.
Momentul intalnirii cu tancurile a fost o liniste totala.
Parca a durat o vesnicie.
Apoi au inceput scandarile "Armata e cu noi ! ". Nu stiu cine a inceput , dar asta cred ca a adus incredere si grupul a inceput sa avanseze, sa treaca pe langa tancuri si sa mearga mai departe.
Pe la zona Garii de Nord deja eram un grup impresionant de mare. Se strigau deja tot mai multe lozinci , in principal cu "Jos Ceausescu" si multe altele.
Eram deja cu toti in delir. In fata Comitetului Central se stransese o multime impresionanta si abia atunci am crezut cu tarie ca va cadea Ceausescu.
Toti cei care eram acolo ne simteam atat de apropiati de parca eram frati de cruce. O multime fara margini, ne imbratisam cunoscuti sau necunoscuti de parca ne cunosteam de-o vesnicie.
Acele clipe ne-a facut sa fim atat de egali si de prieteni cum nu se poate imagina.
Emotiile cele mai mari au fost cand a decolat elicopterul, cand s-a anuntat ca si televiziunea e cu noi si desigur cand a inceput seara sa se traga deasuspra capetelor noastre.
Nu mai trecusem prin asta, sa simt ca se trage cu arma asupra mea. Ca sunt haituit ca un animal.
Dar parca eram deja pregatit pentru orice.
Pentru o perioada stiu ca ne retrasesem cu totii prin blocurile vecine, cu un mic grup chiar am fost gazduit de un locatar la el in apartament.
Simteam insa ca nu pot tocmai acum sa ma ascund.
Era miezul noptii si in piata de la CC se tragea in disperare dinspre Palat parca.
Atunci am auzit prima oara si despre teroristi. In jur, in piata, erau o multume de militari care trageau spre podul Bibliotecii Universitare zicand ca acolo este un terorist. Mie nu mi se parea totusi atunci asa real acest terorist si mi se rupea sufletul vand arzand Biblioteca sub gloante.
Aveam insa incredere ca aici armata va rezolva problemele si am plecat spre Radio, unde am gasit acelasi spectacol. Iarasi se vorbea despre un terorist care tragea dintr-o cladire alaturata inspre cladirea Radio si spre cei din zona.
Am zis ca aici se termina misiune mea si am plecat spre casa.
Un alt om din acea zi.
Dupa acea zi am simtit insa profund ca Revolutia a fost deturnata si furata. Si ca am fost manipulat in permanenta.