Manifest al Miscarii de Rezistenta - partea a doua

Ce am retinut din "Marea confruntare" din ultima zi electorala? In primul rand lipsa de substanta in discursuri.
Ceea ce se vede evident este ca in spatele celor 3 candidati se afla o intreaga uzina de partid, incerc sa ma gandesc insa cum se vor manifesta cand ar trebui sa se desprinda de aceasta uzina ca presedinte al tuturor romanilor.
Scuzati-ma dar prima impresie este ca nu simt la niciunul vointa sincera de a face bine poporului roman, niciunul nu a transmis fiorul care sa ne imbarbateze si sa zicem gata avem un lider intelept hai sa punem mana pe lopeti si sa construim un viitor mai bun. In fine, care sunt concluziile :
Basescu e vizibil epuizat, si-a facut felul, a avut timp 5 ani sa demonstreze si este evident ca nu a construit nimic pentru Romania, ba chiar Conform Indicelui de Perceptie a Coruptiei lansat de Transparency International pe 17 noiembrie 2009, Romania obtine 3,8 puncte din 10 la capitolul reforma anticoruptie ceea ce inseamna ca dupa perioada Basescu ne-a intors iar pe ultimul loc in Europa la coruptie, iar prin permanentele conflicte create a dus la decredibilizarea sistemului politic din tara noastra in fata oricarui partener extern, devenind total neatractivi pentru investitori. Daca mai avem 5 ani de acest ritm o sa ajungem sa ne comparam cu Somalia si Afganistan. Geoana la randul sau inca nu demonteaza supozitia ca este doar o papusa manipulata de dirijorii din partidul, adica am ajunge de la un presedinte care dicteaza unui partid la un partid care dicteaza unui presedinte, iar Antonescu poate ar fi avut mai multe sanse daca nu era cuprins de disperarea ca nu se poate lupta cu cele 2 partide colos care manipuleaza electoratul roman si daca in ciuda sloganului sau referitor la bun simt nu era depasit la acest capitol de Geoana. Pare tot mai evident ca nu avem o solutie nici la nivelul marilor candidati pentru iesire din crizele de toate felurile ale romanilor.
Oricum razboiul nostru e asa mic si neinsemnat, pentru ca iata guvernul mondial a mai facut un pas, Imperiul Europa are de acum propriul presedinte, ba chiar unul care in tinerete a renuntat la teologie ca sa ajunga aici. Succesul sau politic, si aici noi avem de tras concluzii, este ca a reusit ca nimeni altul sa modereze o viata politica complicata cu un guvern format din 5 partide diferite ideologic si intr-o atmosfera de conflicte etnice accentuate.
Oricum nu am remarcat nici-o gandire europeana la nivelul celor 3 candidati. Economic ar fi de ales intre 2 variante, relaxarea fiscala a lui Antonescu si impozitarea marita a celor cu venituri mai mari din partea lui Geoana. Eu zic ca doar aici am putea sa ne gandim ce alegere facem cand ne vom duce la vot. In rest vorbe de umplutura. Varianta lui Basescu nu exista, in neputinta lui ne-a vandut FMI -ului.
Cu ocazia asta se tot discuta acum ca numarul de angajati la stat e foarte mare si ca trebuie foarte multi sa fie dati afara sau ca s-ar face mari economii din reducerea numarului parlamentarilor. Poate ca nu stim foarte bine si nu ni se spune dar reprezentantii bisericii sunt tot un fel de angajati ai statului pentru ca sunt platiti din bugetul statului adica din banii nostri ai tuturora, iar numarul acestor angajati e chiar impresionant de mare. Cum sa accept aceasta situatie la care ma forteaza majoritatea dominanta ? Ma intreb cat de crestini s-ar mai da multi cetateni daca statul ar renunta sa mai plateasca direct biserica, asa cum au renuntat de altfel multe tari civilizate, iar cetatenii ar fi indrumati sa directioneze singuri acea suma din impozit catre biserica sau sa aleaga sa trimita banii catre altceva, poate catre o zona culturala, sportiva sau catre plantarea de pomi ori catre un spital nou. Eu as vrea sa pot alege singur daca din banii mei sa platesc un preot sau sa ajut un copil orfan. Statul ar trebui sa se implice din ce in ce mai putin in folosirea drepturilor personale ale cetatenilor. A devenit uzual sa se spuna ca statul e cel mai prost administrator. Incet incet va trebui sa intelegem ce inseamna democratia pura, adica puterea reala adusa tot mai mult la nivelul tuturor indivizilor, nu doar acumulata in mana catorva. Si sa avem intelepciunea sa trecem peste manipulari si sa ne cerem cu curaj drepturile. Visez uneori la utopia cand toti cetateni vor face parte dintr-un guvern universal si deciziile vor putea fi directe si personale.