Pe plaja ,in Grecia

Urmand obiceiul romanilor de la o vreme incoace, am plecat si eu pe alte meleaguri pentru a gasi vacanta ideala la mare.
Pentru ca am plecat intr-un grup alegerea majoritara a fost in Grecia ,pe malul vestic al bratului Sytonia al Halkidiki-ului, in statiunea Neos Marmaras, bungalourile de la Miramare.

Pentru ca pana acum am frecventat mai mult 2 Mai-ul de la noi o sa fac o paralela intre acestea doua .
Deosebiri in Grecia fata de Romania:
-pe plaja din Grecia soarele apune in mare ceea ce mi s-a parut splendid ,in fiecare seara avand un spectacol superb, iar terasa camerei era asezata perfect astfel incat dimineata vedeam soarele rasarind din munte iar seara apusuri emotionante. La marea noastra e mai greu ,trebuie sa te scoli foarte dimineata sa prinzi un rasarit din mare.


-apa e de o claritate incredibila, vezi fundul apei pana mult in larg, si vezi chiar pestisorii cum zburda pe langa picioarele tale
-valuri nu sunt decat foarte rar si neinsemnate, parca esti intr-o piscina infinita, valurile de la Marea neagra sunt mult mai distractive.
-nu exista nisip, nici in apa nici pe plaja, decat in cateva locuri si acela mi se pare pus artificial pentru ca te afunzi mult in el. Asta e un disconfort ingrozitor dar pe seama lui s-a dezvoltat un comert prosper cu niste incaltaminte de intrat in apa, gen "gumarii" cum erau la noi odata, la preturi intre 7 si 10 Euro si care rezistau fix o saptamana. Dar macar mai atenuau din bataturile care ti le oferea intratul cu picioarele in apa.

-apa este mult mai sarata, te ustura pielea de cata sare ramane pe ea
-plaja este foarte aproape, iesi din curtea hotelui, treci un drum ingust si gata esti pe plaja. Plaja este ingusta, abia incap 2 sezloange puse cap la cap.
-nu am vazut in cele 2 saptamani alge aduse de mare sau alte mizerii si oricum curatenia este intretinuta in permanenta
-hotelul iti asigura gratuit sezlong si umbrela
-cazarea si serviciile sunt de exceptie, am avut o camera dotata surprinzator de bine la un pret in care in Romania gasesti doar o camera inghesuita, cu igrasie. Plus ca am avut chicineta, adica o mini bucatarie dotata complet, baie proprie si aer conditionat gratuit, iar apa era calda la orice ora din zi.
-distanta pana in Grecia este dubla decat cea pana la 2 Mai si autostrazi doar in Grecia si o portiune din Bulgaria. Drum obositor si mai platesti si taxe pe la bulgari si romani.
Asemanari :
-esti si aici inconjurat in majoritate de romani, am auzit in jurul meu vorbindu-se mai mult romaneste decat greceste
-ca si in 2 Mai si aici localnici nu vorbesc decat 2 limbi, cea nationala si...rusa, desi cred ca nu erau lipoveni. Destul de greu sa te intelegi cu ei.
-preturile in magazine nu sunt mult diferite de cele de la noi si in Grecia gasesti multe supermarketuri cu orice doresti, iar camionete cu fructe trec frecvent ca sa cumperi direct pe plaja.
-toata faleza e plina de mici terase unde poti servi mancaruri traditionale sau bauturi reci

Garana 2008 - Festivalul basistilor

Garana a devenit un fenomen pe care probabil nici organizatorii nu-l prevedeau si acum devine din ce in ce mai greu de stapanit. An de an numarul pelerinilor veniti aici se dubleaza. Succesul de public a adus inevitabil si dezvoltarea afacerii locale si probabil va atrage si mai multi investitori.
Succesul acestui fenomen provine din combinatia intre ambianta feerica a acestei zone montane si numele mari ale jazzului venite aici. Unele nume atrase posibil si datorita ineditului acestei locatii. La toate astea se adauga mirosurile imbietoare din toate preparatele culinare pe gustul romanilor, care te invaluie pe tot parcursul serii si-ti trag nasul si papilele ,sa le savurezi.
Asadar, insemnat cu bratara rosie pe mana purced spre Poiana Lupului care devine din ce in ce mai neincapatoare.
Anul acesta a fost pentru mine cu atat mai seducator fiind un festival dominat de basisti, tinand cont ca si eu am fost candva basist.
Istoria acestei editii a inceput cu o mare legenda a basului, Miroslav Vitous, intemeietorul trupei mele favorite, Weather Report. Din pacate am ajuns la sfarsitul recitalului si nu pot spune mai multe.
Prima seara a fost dominata insa de contrabasistul Lars Danielsson care ne-a oferit clipe magice de improvizatie pe piese bine conturate ,acompaniat de un pianist cu un talent fantastic, Leszek Mozdzer.

Ploaia ne-a gonit de la ultimul recital al serii, The Lithuanian Jazz Trio.
Am ajuns in camera pensiunii uzi pana la piele dar inca urmariti de farmecul contrabasului lui Lars.
In a doua seara trupa condamnata sa faca incalzirea a fost Jaroslaw Smietana Quartet din Polonia.
A urmat recitalul de senzatie al ungurilor de la Djabe impreuna cu invitatul lor Steve Hackett un chitarist unic in conceptie. Liderul si compozitorul trupei fiind un basist cu o imaginatie remarcabila, Tamas Barabas.
Seara a fost desavarsita de poate cel mai bun recital al festivalului, cel al trupei celui mai bun basist al momentului, Victor Wooten. Un spectacol care a avut tot ce ti-ai putea dori : tehnica desavarsita, show, creatie, lirism, comunicare. Apogeul intregului festival.
Seara o incheie tirziu in noapte cei de la Nightloosers, dar epuizat fiind de recitalurile anterioare am fost nevoit sa ma retrag.
A treia seara este deschisa de veteranul Charles LLoyd in duet cu Jason Moran dar ritmurile jazzului clasic nu au facut mai mult decat sa pregateasca cea ce va urma.
Urmeaza showul unui basist de un mare rafinament si cu o tehnica speciala, Dominique Di Piazza, care a incantat sufletele spectatorilor si care in marinimia sa a acceptat acompaniamentul a doi instrumentisti romani tineri dar promitatori.

Un spectacol cu adevarat deosebit a adus pe scena Harry Tavitian si grupul sau Orient Express. Muzica sa improvizatorica a dezvaluit un Balcanism dus inspre extrema sa orientala. Orientalismul a fost dus intr-o directie apoteotica de grupul mare de instrumentisti de valoare dar si de regia speciala pe care a impus-o liderul. Showul a stralucit si prin creatie si prin interpretare si prin mesajul trimis inspre public. Modul balcanic de abordare a iesit in evidenta si prin depasirea cu mult a timpului de stat pe scena ,cu toata disperarea organizatorilor si a celui care urma, Mike Stern. Iata o prezentare a grupului :

Recitalul lui Mike Stern, chitaristul-vedeta, impreuna cu grupul YellowJackets se dorea sa fie cel mai bun, dupa modul insinuant prin care si-au facut remarcata prezenta. Insa dincolo de tehnica desavarsita a instrumentistilor, cel putin mie personal nu au reusit sa-mi transmita nimic. Am asistat doar la o lectie de "carnati" executati pe grifuri si piese fara nici o stralucire.
Ori , cel putin pentru mine, jazzul nu este doar o etalare de tehnici remarcabile desi e perfomat doar de instrumentisti bine pregatiti ci este o exprimare de sentimente in formule muzicale care ocolesc comunul si sunete care dezvaluie momente spontane nascute din improvizatia sincera a artistului.

Afla-ti nivelul de stres

Priveste cateva secunde cu atentie imaginile de mai jos :
(pentru o mai buna experienta ,da click pe imagine pentru a o mari)




Este adevarat ca imaginile dau senzatia ca se misca ?
Ei bine, nivelul tau de stres influenteaza viteza de miscare a imaginilor.
Cu cat se misca mai repede cu atat e mai mare nivelul de stres la care te afli.
Verifica-ti in fiecare zi nivelul de stres si incearca sa te concentrezi sa-ti domini aceasta stare pana cand imaginea nu se va mai misca. Da click pe imagini pentru a le mari, senzatia e mult mai puternica.
A reusit cineva sa aiba nivel de stres 0, adica imaginea sa fie statica ?

McLaughlin in Romania

E minunat cand ai ocazia sa vezi pe viu pe cineva care a facut istoria muzicii. Cu atat mai mult cu cat muzica acestuia e vie, neofilita.
A fost o senzatie fericita sa stau in sala sa ma uit la un mosneag cu plete albe cum transforma chitara intr-o vibratie continua.
Iar baietii din trupa sa au stralucit pe masura maestrului lor.

Tara lui becali

Suntem o natiune care esueaza mereu in politic. Aici ajung toate epavele natiunii. Asta e senzatia mea privind insipida confruntare electorala.
Imi pare rau ca nu suntem contemporani cu Caragiale pentru ca societatea actuala i-ar oferi personaje sublime.
Cel mai pitoresc desigur este acest becali care prin aroganta, incultura, nesabuinta si perfidenia sa caricaturizeaza atat de bine societatea in care traim. El este insa doar varful aisbergului, partea vizibila a mocirlei in care ne complacem. Partea cea mai grea ,mai de substanta nu este vizibila. Marile combinatii se fac la intuneric.
Declaratul "razboinic al luminii" are specificul sau inconstient de a-si face afacerile murdare in public, de a-si desface valiza in vazul tuturor, majoritatea insa sta bine ascunsa in conspiratia sa.
Acest personaj ,in beecalitatea lui, dezvaluie, daca mai era nevoie, ca puterea banului inca domina onestitatea si respectarea legii.
Nu sunt un inversunat impotriva lui becali, mai ales ca are si meritul de a fi facut performanta cu Steaua lui, performanta internationala pentru ca in tara nu mai poti avea incredere in aparente.
Ma demoralizeaza insa constatarea ca traim intr-o lume artificiala dirijata de insi cu scopuri ilegale, ilicite.
Asta e dezamagirea mea cea mare ca participam cu toti la aceasta combinatie nationala unde doar banul decide si totul se regleaza doar in subsolurile ascunse ale realitatii.
Deocamdata suntem tara lui becali. Oare vom deschide ochii curand ?
P.S. Basescu cel venit pe cal alb, asteptat ca Marele Comandant ne-a dezamagit pe toti remarcandu-se doar prin micile gainarii si piedici puse pe la spate atat de specific romanesti.

Necunoscuti ,dar interesanti

Cand gasesc o trupa necunoscuta care suna bine am o imensa satisfactie. Piesa de mai jos, Dreams, a trupei Jazzam , m-a sedus de la prima auditie ceea ce nu poate fi ceva obisnuit. Am doar un regret, ca nu este completa, dar vi-o prezint pentru stilul aerisit, melodios ,chiar dansant dupa cum veti vedea. Basul, favoritul meu, sustine atat de bine atmosfera creata.

Poveste de iubire

Povestile de iubire au fost intotdeauna cele mai emotionante povesti.
Era odata o fata oarba... si s-a izolat de toti si toate... nu vroia sa stea cu ea decat prietenul ei.
Tot ce-mi doresc mai mult e sa pot vedea lumea din jurul meu, spunea ea...
-Vrei sa te casatoresti cu mine? i-a propus intr-o zi baiatul...
-Nu ma voi casatori daca nu pot vedea...
...La ceva timp, pt fata a aparut o pereche de ochi donati... a putut vedea si in momentul cand s-a uitat la prietenul ei a vazut ca si el este orb...
-"Nu ma pot casatori cu un orb"... a spus fata si s-a intors sa plece...
Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit : "sa ai grija de ochii mei te rog" ...

Jazzul nu e accesibil

Eu am considerat tot timpul jazzul ca pe o muzica de lux. Nu in sensul financiar ,adica ca ar fi prea scump. Ba chiar consider ca in jazz creatorii nu sunt rasplatiti pe cat ar merita. Consider ca e o muzica de lux pentru ca e rara. Muzicienii de jazz se nasc greu. Muzica lor o gasesti rar, traieste oarecum mai mult in underground.
Ca desavarsire a simbolului inaccesabilitatii jazzului a aparut Garana.
O bucata de rai s-a desprins si a devenit Capitala jazzului din Romania. Undeva pierduta in muntii Semenicului, Garana cere mult efort pentru a fi cunoscuta. E o parabola perfecta a jazzului. Drumul spinos si periculos pana la poiana insorita a scenei festivalului este un adevarat pelerinaj al initierii. Garana e inaccesibila precum este si jazzul, inspirata alegerea acestui loc. pentru ca tot efortul se merita cu prisosinta in final. Garana te rasfata cu atatea sentimente feerice precum un jazz de cea mai buna calitate precum e cel care te asteapta la festivalul organizat acolo. Anul asta a 12-a editie va avea loc in mijlocul verii, adica intre 18-20 iulie. In Poiana Lupului vor veni nume de mare anvergura ale jazzului mondial:
* Djabe (Ungaria) - cel mai important grup de jazz rock din Ungaria
* Miroslav Vitous and The Mediteranian Meeting - noul grup al celebrului membru fondator al grupului Weather Report.
* Yellow Jackets feat. Mike Stern – unul dintre cei mai valorosi ghitaristi ai lumii alaturi de legendarul grup de jazz rock
* Victor Wooten Grup - unul din cei mai valorosi basisti din toate timpurile, cunoscut din grupul Bela Fleck and the Flecktones
* Lars Danielson (Suedia) - unul din cei mai importanti basisti europeni
* Charles Lloyd (SUA) – muzician de legenda, unul dintre cei mai importanti ai jazzului din toate timpurile, unul din marii artisti ai lumii.
* Harry Tavitian and The Orient Expres - cel mai bun proiect romanesc al ultimilor ani, de aceasta data cu un important aport international
* Dan Ionescu (Canada) - reprezentant al diasporei, cel mai bun chitarist de jazz pe care l-a produs Romania.
Vor mai sustine recitaluri grupuri din Romania, Lituania, Polonia, Germania si Olanda.
Tot atatea motive ca sa nu ratezi prezenta acolo.
Iata o secventa din impresionantul recital de anul trecut al lui Jan Garbarek :

Intunecarea Globala

Traim fenomene pe care nu le banuim sau le ignoram. Dincolo de intunecarea mintii am ajuns sa provocam intunecarea mediului in care traim. Afla mai multe despre aceasta din acest film. Apoi gandeste-te ca merita sa faci si tu personal ceva .

E atat de greu sa fii normal !

In tara asta e atat de greu sa fii normal. Sau altfel spus in tara asta e mai greu pentru cel care vrea sa respecte legea fata de cel care o ignora.
Uite un exemplu destul de sugestiv :
Dupa cum stiti in tara noastra viteza maxima legala pe autostrazi este de 120 Km/ora. Pentru ca, de la o vreme :) ,incerc sa pastrez limitele legii, am hotarat ca in calatoria mea pe o autostrada , A1, sa conduc incercand sa merg constant cu viteza de 120 Km/ora.
Ingrozitor de greu ! Pentru ca cele 2 benzi ale autostrazi se pare ca sunt rezervate pentru cu totul alte viteze. Si daca prinzi si o zi mai aglomerata, cum e de obicei :) ,atunci e chiar imposibil sa pastrezi constant viteza de 120 Km/ora. Pe prima banda se circula cu 100 Km/ora iar pe banda 2 cu 140 Km/ora. Daca merg pe banda 1 trebuie sa intru in depasiri obositor de des, daca merg pe banda 2 fiecare masina care vine din spate ma haituieste cu flashuri ca sa-i fac loc sa fluiere pe langa mine. Astfel ca aventura de a incerca sa mergi cu viteza de 120 Km/ora este doar o serie de slalomuri, acceleratii si franari, pentru a gasi spatiu cand pe o banda cand pe alta.
Va sfatuiesc cand vreti sa mergeti pe o autostrada sa va ganditi de la inceput si sa alegeti intre cele 2 viteze de circulat, adica 100 Km/ora sau 140 Km/ora.

Blocuinte si Bloguinte

Suntem disperati. Am intrat in cursa spatiilor. Vrem sa avem teren, sa avem case, sa avem locuinte. De fapt "blocuinte". Pentru ca ,pentru majoritatea ,a avea un apartament la bloc ,in proprietate ,este reusita vietii. Vrem sa avem un spatiu al nostru ,unde sa ne simtim stapani, sa ne simtim linistiti, sa avem sentimentul de siguranta.

In mediu virtual exista acum corespondentul, adica blogul. E un spatiu intim, pe care il amenajam cum ne place, il utilam cu gandurile noastre si evident asteptam si oaspeti.
Am sa-i spun Bloguinta.
Asta e casa gandurilor mele acum, casa cuvintelor.

Ce parte a creierului folosesti ?

Pentru a testa ce parte a creierului folosesti in mod preponderent da click pe ea si apoi priveste aceasta imagine timp de 30 de secunde:

Conform The Daily Telegraph, daca imaginea femeii se misca in sensul acelor de ceasornic, inseamna ca iti folosesti preponderent partea dreapta a creierului. Daca imaginea femeii se misca in sens invers acelor de ceasornic, inseamna ca iti folosesti preponderent partea stanga a creierului.

La la Universitatea Yale a fost dovedit dupa un studiu de 5 ani asupra creierului omenesc si a functiilor lui ca ambele sensuri de miscare ale imaginii femeii pot fi observate si ca numai 14% dintre subiectii testati o pot vedea miscandu-se in ambele directii.

Unii oameni o vad miscandu-se si intr-o directie si in alta, dar cei mai multi o vad miscandu-se intr-o singura directie. S-a ajuns la concluzia ca persoanele care incearca si reusesc sa o vada intorcandu-se in cealalta directie au un IQ peste 150, ceea ce inseamna aproape un geniu. Acesta este un excelent exercitiu mental, care ne poate ajuta sa descoperim si fata ascunsa a lucrurilor.

Creierul are doua emisfere care sunt facute sa lucreze impreuna. Emisfera stanga controleaza partea dreapta a corpului, iar emisfera dreapta contoleaza partea stanga.

Emisfera stanga este sediul limbajului, cuvantului, implica aspectele lingvistice ale scrierii, este sediul calculului logic, cifrelor, rationamentelor, capacitatii de analiza si abstarctizare. Prin ea, orice perceptie se traduce in reprezentare logica, semantica si fonetica. Emisfera stanga este logica, rationala, matematica, aristotelica, stiintifica, calculata.

Persoana dominata de emisfera stanga comunica cu exteriorul pe baza unui cod logico-analitic, are gust pentru dictionare, vocabular, are grija de a numi obiectele si clasele, prefera detaliile, prezinta logic faptele, are preferinta pentru relatiile cauzale unilaterale (cauza - efect), poseda arta de a structura frazele. Ea cauta de asemenea sa aibe explicatii pentru orice, gandirea fiind metodica si structurata. Inexplicabilul pentru astfel de persoane este o slabiciune.

Emisfera dreapta este sediul gandirii fara limbaj, al intelegerii nonverbale, al recunoasterii formelor, perceptiilor spatiale. Ea este responsabila pentru tonul si intonatiile vocii, pentru ritm, muzica, imaginatie, simtul culorilor, visarii. Emisfera dreapta este intuitiva, ilogica, irationala, poetica, platonica, imaginativa, romantica, mitica, religioasa.

Persoana prefera sa aibe cat mai multe analogii, scheme in abordarea universului, sintetizeazand si exprimand rezultatele cunoasterii in imagini. Imaginatia si intuitia isi au locul in aceasta emisfera, care este sediul competentei artistice si muzicale. Imaginatia creatoare afectiva isi are sediul in aceasta emisfera. Persoana cu aceasta emisfera dominanta are o memorie video spatiala, preferand o abordare intuitiva, interactiva sintetizand relatiile intre obiecte, folosind asociatiile de idei, reconstituind informatiile intr-un tot unitar. Persoana judeca lucrurile in dependenta de context, neizolat.

Astept sa vad ce emisfera folositi in mod predominant!

Un joc care ma innebuneste, e pasionant, SUDOKO :

Pentru ce ne intalnim corpurile fizice

Cateodata ma simt foarte puternic . Atunci probabil ca toti electronii mei sunt foarte sanatosi.
Mi-e foame si ma uit la bucata asta de paine din fata mea si mi se pare foarte straniu.
In curand ea va fi eu.
Corpul meu este inutil. Corpul meu este o povara. Imi consuma timpul si energia . Trebuie sa-l intretin, sa-i asigur minimul de energie si trebuie sa-i satisfac atat de multe nevoi si pofte. Deja prea multe din preocuparile mele se pierd in scopul intretinerii acestui trup. Trebuie sa-i asigur aer, apa, hrana, curatenia zilnica, trebuie sa-l bronzez, sa-l tund si sa-l imbrac. Trebuie sa-i satisfac necesitatile sexuale. Pentru asta trebuie sa-l fac sa arate corespunzator, estetic ...si din punct de vedere al performantei. Pentru ca ,stiti bine ,scopul final pentru care se intalnesc trupurile este actul sexual.
Cred ca nu are rost sa ne intalnim trupurile decat pentru impreunare.
In rest putem comunica si fara sa avem nevoie de corpurile fizice.

M-am nascut intre uriasi

Stii cum am simtit eu trecerea timpului, transformarea mea din copil in matur ? Am simtit ca m-am nascut intre uriasi care treptat au scazut la dimensiunea mea.